• #IberoRomân

Bătrânii noștri

Vreau să-mi amintesc de bătrânii noștri, acea generație a celor născuți în timpul războiului; epoca postbelică care le-a luat tinerețea, și-au petrecut o bună parte din viață sub dictatură, au fost nevoiți să-și ia rămas bun de la copiii lor în drum spre diaspora, să contribuie cu umila pensie la prăbușirea financiară din 2008 și acum, în ultimii ani, trebuie să îndure, dacă ei merită aceasta umilinta, să fie îngrijiți și salvați de sistemul de sănătate mediocru din România.


Cu toții suntem foarte preocupați de economie, este logic, desigur, iar deciziile politice atât din România, cât și in restul țărilor din întreaga lume deplasează din centrul atenției drama umană care se trăiește chiar acum în spitale și în milioane de case.


În Spania, unde locuiesc, sunt mii de morți, oameni care mor în singurătate și fără un adio. Pierdem perspectiva persoanelor infectate și a celor morți ca ființe umane individualizate și începem să le vedem ca și cum ar fi doar numere, un numar fatidic pe care mass-media îl face zilnic ca și cum ar fi un bombardament.


Nu este posibil să ne oprim în detaliu la fiecare caz personal, dar ar trebui să ne gândim în special la aceasta categorie in care COVID-19 loveste puternic, persoanele în vârstă. Și mă gândesc la Lugojul meu natal, la tatăl meu și la toți bărbații și femeile din generația sa.


Bătrânii, rădăcinile, mândria și istoria noastră. Infecționat sau mort unul câte unul, dar, în același timp, au fost inclusi membrii unei generații pe care coronavirusul îl tratează ca pe un material inutil, care nu mai poate fi folosit. Ca și cum virusul ar fi agentul de execuție al ultramaterialistului dominant de a se debarasa de tot ce nu are valoare. Gândul și tributul meu este să-mi amintesc de bătrânii noștri, si sa-mi pun intrebarea: "Oare mai pot fi salvati acesti oameni sau tratati ca niste fiinte umane de catre cei care lucreaza in sistemul de sanatate mediocru din Romania?".


Nu vreau sa lovesc in aceea categorie de medici specialiști excelenți, sau alte categorii din sistemul de sanatate, dar pot sa "lovesc" in politicienii corupți care nu au reușit să construiască un spital în treizeci de ani pentru că nu au putut distribui comisioanele și care astăzi, copleșiți de pandemie, nu știu să înfrunte realitatea și nici să protejeze populația.


Traiesc cu teama atat eu cat si ceilalti romani din Spania, vom fi anuntati intr-o zi ca parintii nostri, bunicii, copiii, prietenii, au fost testati pozitiv. Teama de modul în care vor fi îngrijiți, fiind nevoiți să de-a spaga unor medici și chiar mai mult teama imaginându-mi la cei care vor muri neputindu-si lua ramas de bun, fiind condamnati la singurătate din cauza ferocității cu care loveste acest virus. Ma gandesc cu tristete la acesti bătrâni, mulți dintre ei au murit cu ani în urmă crezand ca vor lasa in urma lor, o Românie mai bună, nu o Românie ca o navă pierdută care se scufunda în marea largă.


Fotografía: Marius Scarlat ©.

Firma: Carmen Marian, Directora IR.



© 2020 / 2030 SociaLight

Creado iberoroman.com

Síguenos en nuestras redes sociales: