• #IberoRomân

COVID-19 | Columna de opinie: Silvia Marcu

,,Cine stie citi oameni s-au infectat daca nu avem acces la teste? Oamenii traiesc si vor trai cu teama de a se intilni intre ei, si vor continua sa atace. Se vor salva fiecare pe ei. Din nefericire."


En un momento inédito en la historia de nuestra vida hemos buscado opiniones y respuestas sinceras. De la medicina a la geografía, del periodismo a la diplomacia, ruman@s que nos hablan de cómo nos puede transformar esta pandemia, de a qué valores daremos prioridad en el futuro, de cómo evolucionará la economía, o de qué forma cambiarán las relaciones entre las personas y las sociedades. Con solo dos preguntas:

1. Después del coronavirus: ¿cómo crees que cambiará nuestra vida?

2. A tú criterio ¿existe algún factor positivo de esta crisis?




Silvia Marcu

Investigadora en Consejo Superior de Investigaciones Científicas, España

Cum se va schimba viata noastra?


In prímele doua saptamini, sincer vorbind, am crezut ca viata noastra se va schimba in

bine, ca ne vom uni ca societate, ca vom ramine mai buni, mai curati la suflet, ca ne vom solidariza pentru a dobori acest virus invizibil si ucigas. In ultímele zile, insa, realizez ca viata noastra a stagnat oarecum, ca ne-am “plafonat” fiecare in casa lui atacindu-l pe celalalt. Personal, am inceput sa nu mai vad atit de pozitiv rolul aplauzelor la balcón la ora 8 seara, daca de-a lungul zilei de atacam intre noi. Cred sincer, ca viata noastra ca indivizi va suferi dar in genere va ramine cam aceeasi. Ne va interesa tot ce e al nostru si atit. Din nefericire… O lume de interese…

Daca nu se va gasi o solutie impotriva pandemiei – ma refer clar la un vaccin la care sa avem acces cu totii, nu doar anumite clase sociale pivilegiate (care de fapt si acum beneficiaza de teste de coronavirus) – vom fi foarte afectati. Mobilitatea noastra va fi din ce in ce mai redusa. Ne va fi teama sa plecam de acasa fara masti si manusi. Si de unde masti si manusi daca nu exista? Daca farmaciile nu au spirt nici paracetamol, nici termomentre, daca in permanente ni se aminteste citi oameni au murit si cit s-au infectat. Cine stie citi oameni s-au infectat daca nu avem acces la teste? Oamenii traiesc si vor trai cu teama de a se intilni intre ei, si vor continua sa atace. Se vor salva fiecare pe ei. Din nefericire.


Deja dorinta românilor de a se intoarce acum pe fond de criza si teama e mare. Oamenii vor sa-si vada casa, tara, pamintul. Familia.

De aici, pledez pentru rolul cercetarii adevarate in lupta pentru a gasi un vaccin. Pentru mine este esential un vaccin la nivel global, nu la nivel national. Cred ca solidaritatea creaza forta impotriva acestui virus. De asemenea, este importanta schitarea proiectelor pentru societate, in favoarea societatii, nu a celor care vor sa conduca proiecte si altii sa le realizeze. Pentru ca atentie: aceasta criza scoate ce-i mai bun dar si ce-i mai rau din oameni. Ma refer aici la cercetatori… la echipele de cercetare… Deja au aparut multi oportunist! Multi vor sa fie protagonisti, atacindu-i, exploatindu-i pe celilalti. Atentie la acest punct!

Este important, de asemenea sa ne gindim la rolul institutiilor care ne reprezinta ca societate globala. Va trebui sa urmarim indeaproape actiunile pe care le intreprind: de la cele mai importante institutii (UE, NATO, ONU, etc) pina la institutiile guvernamentale, diplomatice, etc. Si nu doar la nivel economic sau de finantare, ci si civic, social si cultural. Uman. Pina acum, s-a dovedit ca fiecare a ramas singur la el in casa. Si daca-si poate permite sa iasa sa cumpere ceva de mincare bine. Daca nu, cam tot la fel… Un pot discerne clar aceste ajutoare despre care se pledeaza atit…

Economia va fi grav amenintata… Locurile de munca, statul de bunastare. Oamenii se

vor gindi de mai multe ori daca vor putea sa mai plece de acasa, sa-si planifice o vacanta… sa nu mai vorbim de cumpararea unei case sau a unui automóvil… O mare parte a populatiei deja a ramas fara lucru. Cine se gindeste la acesti oameni? E usor sa bagi lumea in case… Dar lumea trebuie sa si iasa din case. Cum vor iesi? In ce conditii psihologice, sociale si economice?



Aspectul Pozitiv

Cred ca aspectul pozitiv s-ar centra in primul rind pe sentimentele si prietenia adevarata. Familia, revenirea, dorul de acasa, de pamintul in care s-a nascut fiecare. Deja dorinta românilor de a se intoarce acum pe fond de criza si teama e mare. Oamenii vor sa-si vada casa, tara, pamintul. Familia.

Eu pledez pentru mobilitate in cercetarile mele. Cred ca turismul isi va reveni, si lumea

desi va continua sa fie mobila, dar o va face in alt mod… Mai reflexiv, mai sigur. Unde

este mai bine ca acasa? Sa ne gindim la Romania. O societate de piata nu poate

transforma, cumpara, sentimentele umane. Acest virus este o lectie de viata in opinia

mea.

Sa ne gindim la Romania. O societate de piata nu poate transforma, cumpara, sentimentele umane. Acest virus este o lectie de viata.

Sa ne mai gindim la o potentiala revenire acasa a românilor din Italia, din Spania… Sa

ne gindim la dezvoltarea sociala, económica si culturala a Romaniei, ca o consecinta a

intoarcerii acestui important capital uman acasa. La imbunatatirea sistemului sanitar

românesc cu aceste cadre sanitare… a infrastructurii in spitale, centre sanitare… A

infastructurii in general… Cit cistig ar fi pentru tara… Iar mobilitatea sa fie utilizata pentru turism, pentru vacante, pentru cunoastere… Romania este o tara cu un capital uman extraordinar format atit in tara cit si in strainatate. S-ar putea transforma intr.-un motor al Europei. Tinerii, oamenii României insa au trecut prin multe evenimente tragice ale istoriei, si au experienta migratiei pe umeri. Atentie guvernantilor, pentru ca societatea româneasca va astepta mult de la ei!!!

Un alt aspect pozitiv ar fi conceptul de a percepe munca, “telemunca” deoarece evidentiaza faptul ca in acelasi timp oamenii, lucrind de acasa, pot vea grija de familie, de copii, de case.

Un alt beneficiu ar fi reducerea contaminarii, si imbunatatirea sustentabilitatii…

Vor fi multe beneficii pentru societate, dar cel mai mult cred ca vom pretui intilnirea dintre noi, cea reala, nu doar la nivel virtual. Imbratisarea, atingerea cu oamenii dragi. Desi ma bintuie un sentiment de ingrijorare, pentru ca fiinta umana este capabila de cele mai frumoase lucruri, dar in acelasi timp si de cele mai dureroase. De ura. Speram ca dragostea si prietenia sa invinga, atunci cind va fi invins acest virus ucigas.


IRPress©


0 vistas

© 2020 / 2030 SociaLight

Creado iberoroman.com

Síguenos en nuestras redes sociales: