• #IberoRomân

O realitate tristă: „Cuvânt Românesc”


„Cuvânt Românesc”


… diaspora nu mai este doar un consumator pasiv de cultură generată în România, ci un contributor activ la creația și distribuția culturii românești oriunde în lume.”


Astfel se promovează actul cultural al lansării primei reviste specializate de literatură pentru românii din Spania, “Cuvânt românesc”, atât pe pagina de Facebook a Ambasadei României în Madrid, cât și în pagina de pe aceeași rețea de socializare, dar și în discursul susținut la acest eveniment, a directorului și redactorului șef al revistei, Ovidiu Constantin Cornilă.



Câteva impresii răzlețe, imprecise și strâmbe


„Literatură” provine de la termenul latinesc „litterae” și are strânsă legătură cu

abilitățile de a scrie și a citi corect însemne, simboluri, litere (de la latinescul „littera”). Asta înseamnă că literatura este o îmbinare a artei gramaticale, poeziei, retoricii și semanticii, precum și o împletire armonioasă a lor.


Este clar că genurile literare nu cunosc granițe inmovibile și intangibile, dar putem vorbi de genul liric, genul epic, genul dramatic, ca fiind specifice literaturii, iar eseurile sunt mai degrabă instrumente și forme de cunoaștere ce se pot utiliza în orice domeniu cultural, științific sau social.



Reflectă această revistă creațiile literare ale celor din diasporă?


Surpriză în paginile revistei, unde, scuzat să fiu, prea puțină literatură am găsit și cu atât mai puțin literatură creată de diaspora română. Acesta e rezumatul articolelor din revistă:

  • 28 pagini exegeză a operei lui Lucian Blaga

  • 11 pagini eseuri filosofice despre limba română

  • 9 pagini memorialistică și interviu (despre Lucian Blaga)

  • 5 pagini traducere poezie (de asemenea Lucian Blaga)

  • 12 pagini poezie

  • 13 pagini proză

  • 3 pagini recenzie (al unui autor ce trăiește în România – Adrian Alui Gheorghe)

  • Iar aceștia sunt autorii:

  • Alexandru Surdu (România)

  • Eugeniu Nistor (România)

  • Alexandra Cherecheș (Spania)

  • Adrian Popescu (România)

  • Veronica Balaj (România)

  • Adrian Dinu Rachieru (România)

  • Victoria Fonari (Republica Moldova)

  • Ovidiu Constantin Cornilă (Spania)

  • Cătălina Corhăeanu (România)

  • Arcadie Suceveanu (Republica Moldova)

  • Elena Katamira (Spania)

  • Paul Eugen Banciu (România)

  • Alina Popescu (Spania)

Statistic, câștigă autorii români ce, probabil, niciodată nu au cunoscut gustul

străinătății și-al diasporei. Nu voi comenta detalii din biografia celor amintiți, nu vreau să găsesc lucruri ce posibil să nu fie printre cele mai agreabile descoperiri. Mulți dintre ei au ca scut o mulțime de titluri.


Iert că domnul Ovidiu Constantin Cornilă ne-a invitat „să servim” ceva degustări la finalul evenimentului. Dacă aș fi spus asta în clasă, profesorul de română ar fi scos rigla să-mi dea peste degete, asta chiar dacă nu ar fi făcut-o niciodată înainte. Dar trecem peste asta, probabil e un reflex obținut în străinătate, unde o mulțime de migranți români lucrează în restaurante. Cum de altfel nu vom face caz de uzul unor expresii precum „o poezie de-a lui”, în loc de „o poezie de-ale lui”. Astea sunt deja finețuri și mofturi gramaticale.


Am răsfoit revista, dar înainte de asta m-am oprit la copertă. O situație des întâlnită în uzul limbii româneeceea a utilizării corecte a prepozițiilor „în” și “la” în contextul exprimării unei locații. Atunci când există intenția de a călători înspre un loc, este recomadat uzul prepoziția “la”. Un exemplu: „Eu merg la Madrid”, dar dacă deja ne aflăm în acel loc se folosește prepoziția „în”, „Eu sunt în Madrid”. Astfel, veți descoperi încă de pe coperta revistei, o oarecare discordanță între scopul unei reviste de literatură, ca spațiu al desfătării lingvistice, și stângăciile autorilor.



Și pot continua, rămânând tot la copertă:

„Anul I, Nr. 1, semestrul I 2019”. Am două opțiuni mai bune:

„Anul I, numărul 1, semestrul I, 2019” - păstrând simetria și congruența construcției, folosind ambele cuvinte fără abreviere și adăugând o virgulă înaintea anului „2019”, la fel ca și în subtitlu.

„An I, nr. 1, sem. I, 2019” - putem abrevia totul, exceptând cuvântul “an” ce nu are abreviere în limba noastră și nici nu e nevoie, evităm substantivele articulate, de altfel în subtitlu se specificase deja că e “o revistă semestrială” și... evident, e greșit. Da, sunt un ghiduș!

Aș sugera pentru viitoarele numere (deși nu doresc astfel de apariții sau cel puțin nu în același format sau cu aceleași promisiuni) cum s-ar putea rezolva astfel de situații

(numeralul ordinal dă bătaie de cap unora):

„Anul I, numărul 2, semestrul alII-lea, 2019”

„Anul al II-lea, numărul 3, semestrul I, 2020”


Cuvânt înainte?


Platitudini și grandomanie în același text, asta am găsit. Nu voi mai vorbi despre

greșeli gramaticale sau utilizarea nepotrivită a unor termeni. Așchiile limbajului pur și simplu zgârie vederea.


Exagerez? Poate. Dar încă de la Titu Maiorescu, idei continuate apoi de Mihai

Eminescu, știm despre găunoasa problemă a formelor fără fond și a cărei răspândire în cultură „este de-a dreptul stricăcioasă”.


Poeziile și textele contemporane sunt mediocre (am cerut părerile a două persoane diferite pentru a-mi confirma sau infirma poziția), în rest, vehicularea acelorași autori arhicunoscuți pe care, sigur că îi prețuim, dar cultura noastră a tot crescut de la Blaga încoace, bine, nu cu domnii și doamnele din revista prezentată.


Pe scurt, revista de la IKEA este mult mai consistentă, calitativă și categoric mai

interesantă. Veți spune că sunt un cârcotaș răuvoitor, în căutare de atenție, cu manifestări de teribilism. Da, nu voi nega, aveți dreptate. Dar dacă doriți să-mi reproșați mai multe, răsfoiți revista, haideți, curaj!


Cuvânt Românesc | Revistă de Literatură

Cu respect pentru limba și literatura română, eu, Bogdan, un curios și, cel mai

probabil, printre puținii ce am încercat să citesc revista întreagă.


Articol: Bogdan Marius Beleuz | Madrid, Spania






0 vistas

© 2020 / 2030 SociaLight

Creado iberoroman.com

Síguenos en nuestras redes sociales: